Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt
Ridicați porțile ca să intre Domnul în cetate! Ridicați-vă, fiilor, și faceți-I Domnului intrarea!
Pace vouă în zi de praznic de Rusalii, o, fiilor! Vuietul din cer venit vestește glasul Meu peste cetate. Sunt cu cetele cerești și îngerești, și le așez de sărbătoare deasupra grădinilor Mele cu voi pe pământ, că e zi de mare praznic în cer și pe pământ în ziua aceasta, și e praznicul cetății Mele cu voi, căci această cetate are alegerea să odihnească în ea oaspeți veniți din cer la voi în sărbători cu Mine aici, și cu petrecere cerească, fiilor.
Voi, cetelor cerești și îngerești, așezați-vă cu Mine, așezați-vă frumos deasupra aici, în coroane așezați-vă și priviți de sus peste cetate, peste grădină, peste așezarea zilei de serbare cu praznic de Rusalii, pentru ca să vedeți lucrarea Mea peste un popor cu credință dăruit de Mine ca să pot veni cuvânt pe pământ în vremea aceasta, că fără de credința care să Mă aștepte să vin nu am cum să vin, de vreme ce numai prin credința de pe pământ Mi-am întocmit toate lucrările, toate, iubiții Mei însoțitori cerești, toate, și toate bucuriile zidite prin credință înaintea Tatălui nostru, Care Se bucură de lucrările credinței, de fii credincioși lui Dumnezeu și de ascultarea lor deplină în toate, dar până la sfârșit, căci dacă nu până la sfârșit cred, ei nu rămân ai Mei, dar rămân lucrările credidnței lor, rămân pentru judecata celor ce nu au avut așezare sfântă până la sfârșit și s-au abătut de la Domnul și merg iar spre lumea din care au ieșit când au venit să fie ai Mei, și iată mângâiere și durere, dar acestea două nu se amestecă, o, nu, și rămân în vremi diferite fiecare și mărturisesc înaintea Domnului așa cum le-a venit rândul să lucreze pentru sau împotriva omului, și va vorbi apoi starea în care omul va fi găsit în ultima zi a sa pe pământ.
Acum, fiilor, cântăm cu praznic de Rusalii și cântă cu voi oștirile cerești, de acum, și până la strângerea poporului ascultător, și cu haină de nuntă gătit de sărbătoare mare în grădină, și atunci vom serrba cerește și vom deschide cartea Mea cu Verginica și o vom împărți, și o vom așeza mai întâi înaintea Tatălui spre binecuvântare, iar Tatăl să ne-o dea s-o împărțim la frați, și să le spunem lor cum trebuie citită această carte și ce este cu ea și de ce a venit ea. O, a venit această carte pe pământ pentru că este scris în cartea Mea cu poporul că va veni această carte și va vorbi pentru Verginica și pentru durerile ei din vremea Mea cu ea de la cei ce au vândut taina Mea cu ea și din partea necredincioșilor care luau de la vânzători și duceau la divanul de judecată pe Domnul, crezând ei că duc pe Verginica, pe păstori sau pe frați, dar această lucrare înseamnă Dumnezeu, nu om înseamnă, nu trup, ci înseamnă cuvântul lui Dumnezeu purtat de om, nu cuvântul omului, nu al trâmbiței Mele, o, dar de fiecare dată în vremi a fost pusă în lucru minciuna cea împotriva lui Dumnezeu și a coborârii Mele între oameni cu lucrările cerești, o, și nu-i place aceasta lui satana și slujitorilor minciunii lui, și vin aceștia cu lucrarea minciunii și se acoperă cu ea ca să nu se vadă nedreptatea lor, o, și așa a fost mereu vândut și judecat Domnul ori de câte ori Și-a coborât lucrările pe pământ între oameni ca să nu-i lase Domnul singuri pe oameni, căci oamenii nu pot nimic bun pentru ei fără de Dumnezeu, iar Mie Îmi este milă de nepriceperea oamenilor, de lipsa lor de veghe peste pașii vieții lor și de lipsa înțelepciunii de sus, iar Eu stau tainic de veghe cu sfinții și cu îngerii și păzesc de primejdii viața oamenilor, căci satana numai la rău îi trage pe toți oamenii și tot timpul, iar Eu veghez să-l trag la binele lui pe om, să-i pot deschide ochii să vadă unde se uită și de unde vine binele pentru el, o, și e greoi omul pentru veghe, dar veghez Eu, și iată cum veghez, că am așezat această lucrare a Mea pe pământ și vin cuvânt din cer între oameni și Mă vestesc de la margini la margini cu Evanghelia Mea veșnică precum este scris, și merg ca fulgerul și luminez tot la fel, ca fulgerul, și împart jurubițe de lumină și chem oamenii la Mine, la izvor îi chem și îi învăț să bea și să învieze și să creadă în Domnul Cel înviat acum două mii de ani, Care iată-L, vine iar, precum este scris să vină cu cetele de sfinți să dea lumină oamenilor, o, că pe întuneric nu se mai vede nici o cale și n-au oamenii nici o cale pentru ei, o, fiilor primitori de Dumnezeu.
Acum rămânem în duh de praznic de Rusalii peste grădină și pregătim primirea fraților noștri la sărbătoarea cărții Mele cu Verginica și la petrecerea cea de o sută de ani de la nașterea ei pe pământ, și vom petrece frumos, frumos, fiilor, și va fi dulce, dulce pentru Noi și pentru voi și vom scrie în cartea cuvântului Meu această mare zi de serbare în cetatea Mea cu voi.
O, fiilor, va fi o zi de multă, multă milă dăruită de Tatăl pentru toți cei care au plecat nemaiiubind pe Domnul și pe trâmbița Sa și pe frații Mei din popor. Va fi milă multă pentru toți ceri care s-au împotrivit pregătirii cerute poporului cuvântului Meu apropiat sânului Meu din care îi hrănesc, căci Eu am cerut sfințenie la cei de lângă Mine, o, și n-a iubit să fie sfânt creștinul care a crezut cuvântului Meu și rugăminții Mele pentru împlinirea cea sfântă a poporului acestui cuvânt, și mulți nu au voit, și mulți ziceau că ei nu pot din pricina iubirii de păcat, și mulți s-au îndoit și s-au smintit, sau au fugit spre lume, dar au acum de dat răspuns lui Dumnezeu-Cuvântul, Care a dat atâția ani să-i călăuzească spre credincioșie cu orice preț, iar Eu, Domnul, vă am pe voi ai Mei acum, pe voi cei din urmă, și v-am trimis să culegeți mersul Meu cu Verginica prin împotrivirile vremii și a fraților vânzători de Dumnezeu și de frați, și am împlinit prin voi judecata lor și iertarea celor ce au făcut rău lucrului cuvântului Meu peste pământ.
Dar cu cei necredincioși, o, ce este de făcut? O, nu este păcat ca să nu poată fi iertat de Tatăl, dar ce să facem cu păcatul necredinței și al lipsei de pocăință pentru acest păcat? O, e greu de răspuns la această întrebare, fiilor. Nimeni nu se poate acoperi, nimeni nu se poate plânge căutându-și cauza acestui păcat ca să-i poată cu ceva ajuta pe cei care și-au făcut rost de această judecată grea, și care își caută pricini de dezvinovățire ca să li se tot mărească acest păcat, căci Eu am spus: «Nu judecați ca să nu fiți judecați!», să nu fiți și mai rău judecați de cât vă este păcatul necredinței.
Fiilor, fiilor, Noi și cu voi vom ridica strigare la Tatăl, iar Tatăl va avea un răspuns, pe care îl va ști fiecare în parte dintre cei care au aflat cuvântul Meu de azi și n-au crezut, sau au crezut o vreme și au căzut apoi în păcatul necredinței, în care nimic și nimeni nu-i putea împinge, decât nedragostea lor de Dumnezeu și de frați, și apoi plata cea grea pentru acestea: necredința.
Fiilor, fiilor, rămânem cu masa nestrânsă, cu intrarea deschisă pentru frații care vin la serbare și cu așteptarea zilei trâmbiței Mele și a cărții Mele cu ea.
Slava Mea este cu voi aici, fiilor. Pace vouă, de acum și până la ziua de serbare cu frații care vin la masă cerească cu Domnul și cu sfinții și cu haine de nuntă în grădina Mea cu voi, fiilor!
Pace vouă, o, fiilor! Praznicul de Rusalii rămâne în grădină cu voi aici, și îl vom ridica spre Tatăl cu toată împlinirea lui la sfârșitul tainei acestei săptămâni de har, de mare har, o, fiilor.