Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Nașterii Maicii Domnului
O, fiilor, Eu l-am făcut pe om ca și pe Mine ca să fie al Meu, ca să fie ca Mine apoi, dar el Mă face peste el ca pe el și crede apoi că Mă are pe Mine de Dumnezeu al său. Mă uit de șapte mii de ani la lucrarea omului care Mă vrea de Dumnezeu al său, și de atunci tot suspin după om și nu-l mai pot aduce la asemănarea lui cu Dumnezeu, căci între el și Mine este timpul, este vremelnicia cea trecătoare ca și omul care a căzut de la sânul Meu, iar Eu merg plângând cu veșnicia pe brațe ca să-l cuprind în ea pe om, o, și-Mi stă împotrivă despărțitura dintre el și Mine, vremelnicia, păcatul, dușmanul care l-a rupt pe om din slava veșniciei, din raiul cel dulce, din dragostea Mea pentru om.
O, fiilor, în ziua aceasta Mă amestec în cuvintele voastre, în graiul rugăciunilor voastre spre Tatăl și cerem împreună harul ceresc peste grădinița de la Maluri, așezământul cel înnoit acum de cuvântul Meu cel făcător și de mânuțele voastre, și iată minune ieșită la iveală ca din cer coborâtă, cetate de piatră, frumusețe cerească prin cuvânt mărturisită și ieșită la vedere ca mărturie a cuvântului Meu cel de șaptezeci de ani, și la a cărei istorie și adeverire se uită toți cei care o văd atâta de iute și de frumoasă ivită ca din poveste pe pământ aici.
Iată așezământul cel înnoit al amintirilor Mele prin vremea celor o sută de ani, de când Eu, Domnul, am început să-Mi pregătesc trâmbița încă din pruncia ei, pe Verginica, copila de la Maluri, iar în anul 1955 am suflat în trâmbiță și am rostit întâiul Meu cuvânt peste pământ și am spus: «Pace vouă!» și am spus: «Hristos a înviat!», și am spus: «Eu sunt Domnul Iisus Hristos, nu cu trupul, ci cu Duhul și cu cuvântul venit pe pământ».
Era în ziua aceea praznicul învierii, era Paștele anului 1955 când Mi-am început vremea iubirii în țara românilor. Se adunase un popor mititel lângă trâmbița Mea în vremea pregătirii ei pentru ca să-Mi fie vas Mie și cuvântului Meu peste pământ, o, și ce dulce a fost în ceruri primăvara aceea când Eu, Domnul, am început venirea Mea cuvânt peste pământ la glasul arhanghelului și întru trâmbița Mea de la Maluri, o, fiilor, precum este scris în Scripturi și precum am și împlinit.
Iată, se apropie serbarea celor șaptezeci de ani ai cuvântului Meu, și au început cei din cer bucuria și pregătirea și sosirea la serbare, și de aceea și cei de pe pământ își încep gătirea și așezarea pe cale spre izvorul Meu de aici, spre cetatea cuvântului Meu, spre ziua de serbare a grădinii de la Maluri. Și iată, fiilor, să ridicăm mânuțele spre Tatăl și să zicem o dată toți: Tată, Tatăl nostru Cel de sus din ceruri, gătește de sus vreme dulce la serbare și ai grijă de duhul mângâierii peste cei ce se vor aduna și dă-le soare la serbare, și dă-le cântarea firii apoi, cântarea Duhului mângâietor, și dă-le lor însoțirea Ta de Tată. Amin.
Chemăm neamul român la serbarea cea de șaptezeci de ani ai cuvântului lui Dumnezeu pe vatra acestui neam ales pentru venirea Mea cuvânt peste pământ. Vântul Duhului Sfânt să vină peste pământul român și peste tot de jur-împrejur și să stârnească miresmele cerești și să atragă inimi și doruri spre grădinița de rai de la Maluri, că vine cerul de sfinți și umple văzduhul grădinii și se întâlnesc cerul și pământul în serbare tainică și luată de veșnicie spre mărturisire veșnică și toate se înnoiesc, și apoi se vor arăta și se vor vesti, precum este scris că vor veni aceste vremuri de bucurie pentru cei credincioși, și de mustrare pentru cei împietriți și reci cu inima și cu credința. Iată, pentru toate vine o plată, vine o măsurătoare, vine Dumnezeu Cuvântul și umple pământul de har, o, și să vină și omul dacă vine Dumnezeu! Amin.
Acum se așează sfințenia peste grădină și se curăță totul peste tot, iar voi, servii Mei slujitori cu Mine înaintea Tatălui ceresc, rostiți în numele Meu sfințirea apei și a izvoarelor grădinii, și apoi sfințirea grădinii și a foișorului din grădină și a hotarelor toate, iar voi așezați-vă cu mare umilință înaintea Mea și cereți iertare pentru tot ce ați mai greșit în vremea lucrului vostru cu Mine pentru ivirea acestei minuni, căci este o minune această grădină, iar harul ei încântă trecătorii și prind ei iubire pentru voi în inimi, o, și de aceea voi să fiți cu Mine mereu în toate ale voastre clipe și lucrări, ca să-L vadă toți pe Domnul cu voi și în voi și între voi, iar la serbare fiți toți o inimă, toți o dăruire, toți un dor și un gând și un cuvânt, și pe toate să le luați din Mine, fiilor.
Cei ce vor călători spre cetatea cuvântului Meu vor avea pe cale însoțire de îngeri slujitori pentru serbarea Mea, iar aici vor fi întâmpinați și vor primi sfat pentru ordinea de la serbare, iar ei să fie cuminți, să nu fie ispititori, să nu descoasă pentru cele de aici, și să stea deschiși ca să primească daruri, căci cerul de deasupra veghează, privește, ocrotește, dăruiește și coboară pace dulce peste grădiniță și peste serbare.
Totul va fi ca între cei din cer, căci se întâlnesc cerul cu pământul la serbarea Mea și vom ieși o clipă din timp și va fi minunat și vor fi simțăminte sfinte în inimi și vor rămâne ele de neuitat. Amin.
Acum Îmi desfac braţele, şi cu ele vă binecuvintez, fiilor, şi vă cuprind întru îmbrăţişarea Mea.
Bate gongul deschiderii serbării! Veniți la serbare, veniți de peste tot la serbarea lui Hristos cu voi, fii români! Adierea Duhului Sfânt va sufla și vă va însoți pe cale cu șoapta lui blândă. Tresare pământul de la margini la margini, că aude pe Domnul cu serbarea Sa pe pământul neamului român și se va răspândi mângâierea cerului din ziua aceea peste tot pământul. Amin.
Pace vouă, celor ce vă veți așeza pe cale spre grădinița de la Maluri!
Și pace ție, popor al cuvântului Meu! Pace și duh de serbare și de binecuvântare peste tot pe pământ, de la margini la margini în zi de serbare pentru cei șaptezeci de ani ai cuvântului lui Hristos în țara românilor, țara Mea de la sfârșit de timp, țara întoarcerii Mele de la Tatăl la oameni. Amin, amin, amin.