Sunt cu voi la masă de cuvânt și în ziua aceasta, a treia zi de la praznicul nașterii Mele pe pământ, fiilor. Așez între Mine și voi salutul Meu de întâlnire, salutul pentru ucenici: Pace vouă, fiilor! O, hrăniți-vă viața și ascultarea cu ceea ce Eu, Domnul, vă dau prin cuvântul Meu de peste voi.

Vă păstoresc cu cuvântul, fiilor. Prin el vă dau, prin el sunt cu voi, prin el sunteți cu Mine. Se deschid cerurile când vin la voi cuvânt, și vă privește toată slava cerească a lui Dumnezeu, fiilor. O, să nu uitați ceea ce Eu vă spun vouă, că se deschid cerurile ca să vin și ca să grăiesc peste voi, măi fiilor. De aceea e bună aici întâlnirea creștinilor când vin în cetate, căci au ei parte să se deschidă cerurile și peste ei.

A venit oaste de îngeri la păstori în noaptea nașterii Mele, căci s-au deschis cerurile ca să ajungă vestea cerească la păstori și să meargă ei să Mă vadă și să Mă mărturisească apoi Prunc născut pe pământ din mamă Fecioară. O, unde v-ați putea piti ca să nu vă vadă cerul dacă stă deschis deasupra voastră ca să vin Eu la voi cuvânt, fiilor?

Se pomenește în ziua aceasta numele și faptele și cuvintele mărturisitorului Ștefan, cel mucenicit de mai-marii lui Israel pentru iubirea și credința lui în Mine, pentru că a primit pe Domnul venit pe pământ acum două mii de ani. A stat sub ploaie de pietre acest copilaș și s-au deschis cerurile numaidecât spre mărturie și spre mângâierea lui în clipa aceea, iar el a mărturisit atunci bucuria lui cea mare și a spus: «Văd cerurile deschise și văd pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatălui. O, Doamne, primește duhul meu și nu le ține lor păcatul acesta!»

O, fiilor, o, fiilor, deschideți cerurile, deschideți-le cu dorul Meu din voi și stați cu cerurile deschise deasupra cetății cuvântului Meu ca să stau cu voi în cuvânt, fiilor. O, iată ce vreme ați apucat voi! Aveți mult lucru duhovnicesc să lucrați peste voi, și unul peste altul, iar celelalte lucrări să nu vă ia dinaintea slavei lui Dumnezeu cu voi, ci lucrați-le față în față cu cerurile deschise, și pe care duhurile rele ale văzduhului le văd deschise și-și măresc spaima și neliniștea, o, că nu pot duhurile rele să-și capete odihna și pacea, nu pot, căci sunt rele, fiilor. Când începi să urăști pe cineva din pricina trufiei tale, atunci începi să găsești o mulțime de pricini ca să-l urăști și mai mult pe cel urât de tine, ca să se înmulțească răutatea ta și mai mult, o, că așa lucrează acest păcat în om, și așa a lucrat asupra lui Ștefan păcatul disprețului și al urii, și așa a lucrat acest păcat asupra Mea prin cei care M-au urât pe nedrept și M-au răstignit pe cruce, și a crescut apoi ura lor și mai mare când au aflat de învierea Mea, o, și așa a crescut păcatul lui Israel când apostolul Ștefan M-a mărturisit Dumnezeu adevărat înaintea lor.

O, fiilor, numai iubirea este cea care alungă păcatul din om, iar ura înmulțește acest păcat, îi hrănește rădăcina în om, și iată, iată, doar puțin aluat trebuie să fie, iar acesta dospește toată frământătura și se face amestecătură, creștini amestecați, fiecare cu felul lui, și apoi toți cu de toate laolaltă, o, și nu iese nimic bun din amestecătură, și nu poate nimic bun nici pentru el cel care își face rost de păcatul urii în inima lui. Culorile curcubeului dacă s-ar inversa, dacă s-ar amesteca n-ar mai fi curcubeul, ci ar fi altceva, ceva fără binecuvântarea lui Dumnezeu în ființa lui, și Mă duce gândul la poporul cel hrănit șaptezeci de ani de lumina cuvântului Meu, și la puțina lui dragoste de Dumnezeu și de frați, o, și ce mult M-a părăsit acest popor mereu, mereu.

O, fiilor, o, fiilor, la mulți li s-a părut prea mult, prea greu să facă voia lui Dumnezeu după cum cere statutul cel pentru poporul cuvântului Meu din zilele acestea ale venirii Mele cuvânt pe pământ. N-au pus în lucru peste ei tot cuvântul Meu, căci l-au sortat după plăcerile lor, după dorințe, după nemulțumiri, și apoi s-au încumetat să-și spună că acestea sau acelea sunt de la om, nu de la Dumnezeu, și s-au lăsat astfel cuprinși de dorințele lor, de cele cu care le-a plăcut să se hrănească și să le lucreze, spre despărțirea lor de Dumnezeu pic cu pic.

O, fiilor, vă învăț, vă păstoresc, după cum văd din cer că trebuie să lucrez și să-Mi fie împărțit sfatul și cuvântul la toți cei care se numesc a fi ai acestui popor.

O, creștine fiule, să nu crezi vorbirile de rău când ele vin spre tine să le auzi și să le crezi și să-ți strice dragostea și pacea și credincioșia. Vorbirile de rău vin spre tine ca să te despartă de Dumnezeu, de statornicie și de credință apoi, și să slăbești pe cale și să cazi în lături, fiule. O, deschide urechea duhului și fii înțelept dacă-ți spun acestea. Desparte de la tine pe cel care te atrage spre slăbire, spre necredință, o, că nu este vinovat el pentru necredința ta, care trebuie încercată, ci tu ești vinovat dacă-ți deschizi inima să-ți lovească statornicia ta lângă Dumnezeu, și cazi la cea mai mică probă și nu mai ești bine, chiar dacă dai să te mai repari de unul singur. Cel care își face rost de vină se teme apoi, se teme mereu, devine arțăgos, aspru, rece, căci îi urăște pe cei care îl știu cu vină, și caută el apoi vină la toți, căci altceva nu mai poate bun să facă, iar credincioșia nu mai încape în inima lui tulbure mereu, ascunsă mereu, și rar mai simte pace în suflet, rar odihnă, rar.

O, așa a fost poporul Israel din vremea Mea, fiilor. Așa a fost el și în vremea când apostolul Ștefan mărturisea pe Fiul lui Dumnezeu la cei care alungau acest adevăr ca să nu-l audă, o, și se tot hrănea cu păcatul urii și l-a ucis cu pietre pe Ștefan, dar cerurile deschise pentru el l-au luat acasă, l-au luat la Tatăl și la Fiul și la Sfântul Duh, l-au luat cerurile în ele pe mărturisitorul Meu.

O, fiilor, nu este de ajuns să împliniți la rece poruncile lui Dumnezeu, legile vieții veșnice, o, nu-i de ajuns. Trebuie iubire ca a lui Ștefan, trebuie lepădare de sine, căci dacă acesta nu ar fi avut nedespărțirea lui de Mine, adică lepădarea de sine, o, n-ar mai fi stat cerurile deschise deasupra lui ca să-l primească în ele sus.

Împlinirea poruncilor și a cuvintelor Mele nu este aceasta de ajuns ca să fii aproape de Domnul, căci mai mult decât aceasta este lepădarea de sine, de cele de pe pământ, care te atrag și te leagă apoi fără să vrei și te umpli de dorințe, de vise, și apoi de dorul de plăceri trupești și trecătoare odată cu lucrarea lor, și vede omul apoi că nimic nu are preț, nimic nu-i mai de preț la Dumnezeu decât să n-ai nimic, și doar pe El și urmarea după El, și pe care au pierdut-o mulți din creștinii care au venit spre izvorul Meu de cuvânt și l-au părăsit apoi pentru cele vremelnice ale lor, o, și așa am pățit Eu de la ei, și așa au pățit ei neînțelegând iubirea și urmarea lor după Mine, căci Eu am spus: «Cine nu lasă pentru Mine părinți și frați, soții și copii, averi și nume mare, nu poate fi ucenicul Meu, iar cel care voiește să vină după Mine și să-Mi urmeze, să se lepede de sine, să-și ia crucea, adică ascultarea, și să-Mi urmeze așa».

Iată și azi zi dulce, cuvânt dulce, plin de înviere, plin de putere sfântă, fiilor din cetate, numai să vrea creștinul să Mă primească după cum sunt Eu, o, că nu Mă pot da Eu după el dacă nu poate el să se lepede de sine, de cele înșelătoare și atât de vremelnice toate.

Se întreabă unii din cei mai slabi cu puterea în urma darului Meu de azi lăsat vouă prin cuvânt, și își pun întrebări. O, fiilor hrăniți din acest izvor, bucuriile pământești sunt scurte, se topesc după ce topesc omul. Ele trebuie oprite cât încă îl mai încearcă pe om, cât încă omul mai poate să-I dea Domnului mersul său și să și-l îndrepte spre cer, spre acolo unde nu se pierde nimic din viața cea cu Dumnezeu a omului. Luați pilda vieții și a mersului mucenicului Ștefan. I-am vegheat mersul, l-am luat curat și mărturisitor în slava celor de sus, cu care Eu, Domnul, lucrez peste pământ, și iată, am mărturisit în ziua aceasta cuvânt de mare însemnătate peste poporul cel hrănit și păstorit de sus.

O, privesc de sus peste țara Mea de azi, privesc și suspin și fac sfat cu cei din cer pentru ea, căci cei de pe pământ care s-au suit să o conducă își văd de ale lor, și va fi să fac cumva să-i urnesc din loc și să lucreze ei ceea ce este bine pentru țară. Le-am trimis cuvânt ca să-l împlinească, dar trebuie să-i mân din spate ca să înțeleagă și să se așeze la sfat, la lucru pentru Mine, și acum privesc la ei să-i văd cum vor lucra.

Am grăit poporului hrănit din cer prin acest izvor, fiilor din cetatea Mea de cuvânt. Aștept să înțeleagă cei care încă nu înțeleg, îi aștept încă.

Trebuie iubire, fiilor, și trebuie duhul frăției, prin care să-și dovedească fiecare iubirea, iar Eu, Domnul, să le pun lor notă de trecere, sau să mai aștept de la ei dovada iubirii, dragostea dintre frați, proba care îl arată pe cel care știe cum este să fii creștin adevărat clipă de clipă, tot timpul lucrând și despărțind răul din bine ca să biruiască iubirea, o, fiilor.

Și iarăși voi veni cuvânt la voi ca să-l împărțiți voi, ca să fiu cu voi în sărbători, fiilor din cetate. Dar până atunci, pace vouă! Ea vă va ajuta pe voi din partea Mea, și pe Mine din partea voastră, și mergem înainte cu toată lucrarea și slava ei, mergem, fiilor, că numai de mers este mereu, și nu de stat, căci voi mărturisiți pe Dumnezeu mergând cât merge El, și de aceea merge, și de aceea mergeți și voi și veți merge.

O, mergeți, fiilor, cu mersul Meu și țineți deschise cerurile deasupra voastră și mergeți, și pace vouă mergând! O, pace vouă, pace vouă, pace vouă, fiillor. Amin, amin, amin.