Coboară Domnul, coboară Păstorul cu hrană, coboară cerul și Păstorul și-Și cercetează turma și staulul ei, și iată-Mă, pun masă de cuvânt în cetate, căci am spus acum două mii de ani peste cei păstoriți: «Nu vă voi lăsa orfani, ci voi veni la voi, și din al Meu voi lua și vă voi vesti vouă și pe toate le veți ști», o, și iată ce mare este această împlinire în zilele acestea ale Mele cu voi, cei ce-Mi sunteți popor cu care-Mi lucrez în vremea aceasta venirea Mea cea de la Tatăl iarăși la oameni ca să-i păstoresc pe ei, și pace vouă, fiilor, căci cuvântul Meu vă paște și vă dă din cer ca să învățați din el să cântați ca David: «Domnul este păstorul nostru și nu ducem lipsă de nimic, căci ne-a pregătit pășune de sălășluire și izvor de apă și odihnă și povață pe cărare dreaptă și mare este numele Lui de peste noi, și mila Lui va fi cu noi, și paharul Lui ne adapă cu masă gătită și nu ne vom teme printre furtuni, căci El ne este Păstor»!

Vă păstoresc, fiilor, căci păstorindu-vă vă învăț să stați sub lucrare de Păstor ca să vă simt aproape și să Mă pot sprijini cu voi cu mersul Meu din zilele acestea de la margini la margini, o, și trebuie să vă și ocrotesc de cei ce vă știu sub lucrarea Mea de Păstor, și care ar căuta mai ales acum să vă tragă spre voia lor, când ei nu fac voia Mea și n-au dat mai niciodată să fie cunoscuți cu mersul lor, cu purtarea lor în lumină, cu știre între ei și voi, și de aceea Eu vă pun la adăpost de ei și vă învăț să nu luați decât de la Mine ceea ce aveți de lucrat, o, că văd pe ici pe colo pe câte unii care vă scot datori pentru ei, când ei n-au stat lângă Mine și lângă voi și s-au purtat de colo-colo ca orbii și s-ar vrea acum la masă de-a gata, după ce se vestesc între ei cei de aproape cu cele pentru ei de la Mine, și iată, Îmi aduc neajunsuri cei care nu stau cuminți cu gura lor de la unul la altul, iar Eu dau să vă ocrotesc apoi de cei ce se ridică să vă ceară socoteală pentru ei, pentru viața lor de azi și de mâine, dar voi aveți de la Mine împărțit lucrul vostru, și nu trebuie să luați de pe nicăieri ceea ce lucrați, căci Eu vă sunt Păstor, Eu, fiilor, și prin voi Îmi ocrotesc turma Mea cea mică.

Dar cei din turmă au fost rugați de Mine să nu Mă dea pe jos, după ce li s-a făcut parte la masa Mea, o, și trebuie să-i păstoresc și să le spun să nu Mi-o ia înainte, să nu păstorească ei pe margini și să stârnească neajunsuri peste voi apoi, și de aceea pun acum pe masă povață întărită, ca nu cumva să fie risipită pe jos hrana Mea cea pentru voi și pentru cei ce Mă ascultă ca și voi.

Am dat un dar scump celor pregătiți cu duhul și cu trupul pentru masa Mea cu voi și i-am curățat și i-am spălat și i-am așezat la masă și pe ei, dar acum nimeni să nu dea buzna de pe margini cum ar vrea fiecare, căci trebuie cercetare aparte asupra celor care se apropie ca să aibă de la Mine.

Cei care au plecat din pregătirea cea pentru ai Mei, aceia nu sunt cunoscuți, iar ei să nu caute spre voi după ce au stat în voile lor atâta vreme neștiuți și nevăzuți și necunoscuți cu mersul lor, cu duhul lor, cu purtarea lor, cu credința lor, o, că nu oricum trebuie să creadă cei ce cred, ci trebuie credință cu rod văzut, căci Eu am spus celor de la masa Mea cu ei acum două mii de ani și le-am spus: «Cel care se hrănește cu trupul și sângele Meu, acela rămâne întru Mine, iar Eu întru el rămân». O, dacă am spus așa, ce va fi să înțeleagă cei de la masa Mea cu ei? Aceștia trebuie să Mă arate lucrând în ei și prin ei, dacă Eu sunt și rămân întru ei.

O, fiilor, amintesc acum de pregătirea pe care le-am făcut-o acum două mii de ani celor cu care am împărțit Paștele în seara cinei ca să Mă dau lor și să rămân cu ei așa până la sfârșit, precum le-am și făgăduit, căci Eu atunci i-am pregătit dinainte și le-am spălat Eu Însumi picioarele, cu care călcau pe pământul așa de întinat din loc în loc de cele păcătoase ale oamenilor, și le-am spus lor după spălare să facă și ei între ei ceea ce am făcut Eu lor, și așa i-am învățat curățirea de orice murdărie ca să fie curați, și ca să se spele tot timpul i-am învățat, și să aibă dragostea de pază peste ei și între ei. Iată, întâi i-am spălat, i-am curățat, și numai apoi au fost ei așezați la masa Mea cu ei.

De aceea spun acum celor ce vor să forțeze porțile, după ce au stat neștiuți prin lume cu pașii lor, și le spun lor: Nu forțați porțile, nu rostiți cuvinte de amenințare, nu cereți socoteală celor ce ascultă de Mine în tot ce au ei de lucrat de la Mine! Nu-i forțați să lucreze ei ceea ce le dați voi să lucreze pentru voi! Ei nu au voie să facă ceva de la ei înșiși, sau de la voi, căci ei stau între Mine și poporul cuvântului Meu, iar aici este vorba de cei care sunt curățiți și care se curăță pentru masa Mea, cu ascultare de legile sfințeniei și cu împlinirea a celor cerute pentru cei așezați la masa Mea în haina nunții, și care nu trebuie să-și mai strice statura și mersul, ci, din contra, trebuie să aibă grijă să fie pildă de urmat unii altora și celor ce îi știu pe ei ai Mei, căci altfel s-ar strica unii de la alții iar și iar și M-ar răstigni din nou pentru ei înșiși, precum este scris în cuvântul Scripturii care vorbește despre aceasta.

Este nevoie să spun iar și iar că nu este păcat mai mare pentru cei ce Mă cunosc în cuvântul Meu cel din vremea aceasta și se apropie să meargă cu Mine pe cale, o, nu au ei mai mare păcat ca acela care îl fac ca să plece după ce bat ca să fie primiți și păstoriți ca să crească ei frumos întru Mine, și apoi să iasă și să plece căutând spre necredința care-i ajută să plece.

Am spus adesea aceasta și iarăși am spus acum, că văd pe câte unii care n-au rămas ai Mei și dau acum să-Mi ceară socoteală pentru ei. Eu însă le spun la aceștia că Mă îndur de cine voiesc și că Eu fac socoteala aceasta, și nimeni să nu Mi-o facă, și de aceea am spus că Mă îndur de cine voiesc. O, și cum așa? Iată, Eu fac socoteala, aceasta am spus când am spus de îndurarea Mea, fiindcă Eu cunosc totul azi și mâine pentru fiecare, și de aceea să fie cuminți cei ce ar da buzna să vă ceară socoteală pentru ei, fiilor, dar voi rămâneți întru Mine și luați numai de la Mine, numai ce vă dau Eu, căci Eu sunt Ce ce văd, și nu sunt orb cum este omul care nu știe de la Dumnezeu, Care vede prin lumina Sa pe tot omul.

Vă păstoresc și vă învăț credința cea lucrătoare din neam în neam până la voi, fiilor. Nu mai este credință pe pământ, iar Eu vin, și nu mai văd oameni care să știe sau să învețe credința și lucrarea ei, și se iau după cei ce îi vestesc pe toți despre ziua de mâine. Voi însă nu vă luați după cele ce se ia lumea, căci timpul și lucrarea lui sunt sub stăpânirea Mea din veac și până-n veac, fiilor.

Cu zeci de ani în urmă se mai lucra încă prin credință când se ivea pe cer nor negru și amenințător de grindină și se ducea clopotarul din cetate și prindea cu mâna frânghia clopotului bisericii, iar clopotul era o rugăciune a celor credincioși din cetate și se împrăștia norul primejdios la rugăciunea clopotului și la credința creștinilor care alungau grindina și puhoaiele apelor și ale furtunilor, căci era credință.

O, așa și voi, să nu uitați lucrarea credinței celor ce au lăsat în urmă felurite rugăciuni și datini, cum ar fi trasul clopotelor sau însemnarea în pământ cu tăișul toporului înfipt în semnul sfintei cruci cu rugăciunea aceea care spune pământului să fie mai tare ca piatra, o, și se spărgeau norii cu grindină și se împrăștiau, și iată ce mare este lucrarea credinței și datinile sfinte lăsate de cei ce se rugau în fel și chip cu jertfă spre Dumnezeu pentru îndurare, dar azi nu mai vrea nimeni să se uite spre străbuni și să creadă ca ei între ei și Dumnezeu.

Eu însă vă păstoresc și vă îndemn spre rugăciuni de tot felul, dar toate cu credință, o, că trebuie s-o scăpăm pe România de duhul și lucrarea minciunii, fiilor, și de toți slujitorii care lucrează cu minciuna și nu dau să mai sfârșească, dar trebuie rugi cu jertfe și cu strigare plină de credință că poate Dumnezeu ceea ce pare cu neputință la oameni, o, că așteaptă ziua slavei Mele să se arate, și să fie curat în calea ei ca să vină.

Trebuie lumină multă să se facă și să orbească ea pe slujitorii minciunii, pe toți orbii care se zbat la întuneric ca să nu se vadă lucrarea minciunilor lor, dar aceștia au ca păcat minciuna și trage spre ei plata pentru cei mincinoși și va birui lumina, căci Domnul este Păstorul tău, țară română, și vei avea lumină și apă și odihnă și hrană, căci sub numele Meu te voi slăvi și te voi iubi și-i voi depărta pe cei nedrepți cu tine și te voi păstori mereu împotriva lor, căci numele Meu de peste tine se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Meu de Păstor al tău, și, cu el păstorindu-te, îți lucrez izbăvirea, o, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.